Imigrant aşteptând să fie intervievat
În 1901, în New York au ajuns 388.931 imigranţi. Doar în luna mai au fost 92.485. Persoanele cu boli contagioase sau incurabile sunt trimise înapoi. Ceilalţi îşi declară meseriile şi cetăţenia şi intră - rar însă continuă să lucreze în domeniul declarat - ai să-i găseşti mai târziu săpând şanţuri sau în restaurante, lucrând ca şi chelneri.
Responsabilitatea guvernului american asupra imigranţilor începe imediat ce vasele care-i aduc trec de carantină. Inspectorii urcă la bord şi adună actele de transport pe care fiecare vas trebuie să le deţină. Actele conţin numele complete, vârsta, sexul, starea civilă, meseria, naţionalitatea imigranţilor, dacă aceştia au plătit biletul, dacă au bani - şi câţi anume, dacă sunt aşteptaţi de rude şi dacă da, cine sunt acestea. Dacă au fost în închisoare şi de ce, dacă sunt apţi de lucru sau nu, dacă sunt sănătoşi sau nu.
Imigrantă din Olanda
Imigrantă Româncă
Aşteptând interviul
Aşteptând deportarea
Ellis Island, 1901
- Sunt sărac, domnule.
Inspectorul ştie deja la ce să se aştepte odată ce simte mirosul ce vine dinspre pantofi. Dintr-unul scoate o bucată de salam iar din celălalt brânză uscată. Pantofii, valiza, mâncarea şi hainele în care e îmbrăcat - toată averea unui imigrant - cam un dolar şi 80 de cenţi.
Petre Văreanu e un bărbat grizonat, la 50 de ani. Venit, desigur, să-şi schimbe destinul. Averea lui - o valiză din pânză, cu lacăt, în care are două cămăşi din stofă, o cravată din mătase galbenă cu flori albastre, o pălărie neagră, uzată, un palton lung, două perechi de ciorapi tricotaţi, chiloţi, câteva felii de pâine uscată şi o sticlă de vin ieftin.
Bagajele imigranţilor scandinavi, italieni, englezi, scoţieni sau irlandezi au conţinuturi mult mai diversificate. Aceştia aduc, de obicei, multe obiecte de uz personal cu încărcătură sentimentală. Scandinavii au cele mai multe bagaje. Apoi englezii şi francezii. Mai precis, cei din nordul Europei au mult mai multe bagaje decât cei din sud, cei din vest mult mai multe bagaje decât cei din est. 2000 de imigranţi sosiţi de la Liverpool au adus 1.185 bagaje din care 900 au fost valize. Cu 3 sferturi mai mult decât cei din est. De aceea ungurii, românii, slovacii, grecii, sicilienii sunt porecliţi "trecători".
Familie de imigranţi italieni
Oricare inspector poate spune cu precizie, uitându-se la conţinutul valizelor, din ce parte a Europei sunt imigranţii. Italienii aduc fructe, vin, ulei sau nuci. Englezii şi scoţienii vin cu haine groase. Est-europenii vin aproape cu mâinile goale.
În timpul interviurilor imigranţilor li se cere să arate câţi bani au. Unii dau din umeri, alţii arată câteva monede adunate cu grijă în batiste murdare. Sunt întrebaţi dacă vor să îi schimbe, dar majoritatea refuză - le e frică să nu fie traşi pe sfoară.
Anul trecut, 388.931 imigranţi au arătat $5.490.080, în medie $14. Francezii par a fi cei mai bogaţi, cu aproximativ $39. Evreii sunt la coada listei, cu numai $7. Germanii sunt după francezi, cu $31.
Italieni: $25
Bohemia şi Moravia: $ 22
Scandinavia: $ 18
Irlandezi : $ 17
Armeni, croaţi: $ 15
Greci: $ 14
Slovaci: $ 12
Români, unguri: $ 10
Italieni (sud) : $ 8
Un bărbat scund, cu ochi albaştri, a ajuns în faţa inspectorilor. E însoţit de nevasta lui şi de trei copii- toţi germani sadea. Bărbatul poartă o pereche de pantaloni din stofă albastră, pătaţi şi uzaţi, o pereche de cizme lungi şi pălăria tipică germană. Caută prin toate buzunarele şi varsă pe masa inspectorilor o grămadă de bani. Mărci, taleri, bancnote englezeşti, monede din aur. Inspectorii privesc fără să creadă. Germanul tocmai a vărsat pe masă aproape $600. Un caz absolut izolat.
Ţărani norvegieni, aşteptând deportarea
- Cine vrea să lucreze într-o brutărie?
Un tânăr face un pas în faţă şi vorbeşte în germană. Apoi se aşează la loc. Un altul îşi arată hârtiile şi cei doi ies împreună.
Între 1000 şi 1500 de persoane îşi găsesc de lucru lunar plecând din această încăpere, un birou al Societăţii Germane din New York. Dar, de obicei, imigranţii sunt ajutaţi de familie pentru a-şi găsi de lucru. Femeile sunt mult mai capricioase decât bărbaţii. Ele n-au să accepte un loc de muncă în afara New York-ului, nici măcar în Brooklyn. Plata e mai mare în New York decât oriunde altundeva.
Imigranţii care sunt în ţară de mai puţin de un an sunt încă supuşi legilor imigraţiei. Dacă un imigrant devine o povară socială în timpul primelor 12 luni este imediat deportat pe cheltuiala companiei navale care l-a adus. Biroul "săracilor" procesează aproximativ 2000 de asemenea cazuri pe an.
Cazul "Prinţului" Ranji T. Smilie e unul dintre cele mai interesante. "Prinţul" a sosit în New York însoţit de servitori. De fapt nu era decât un bucătar care dorea, astfel, să facă reclamă unui restaurant pe care avea să-l deschidă - şi în care "servitorii" aveau să lucreze drept chelneri. Când restaurantul a dat faliment, chelnerii au cerut ajutor social şi au fost trimişi pe Ellis Island, fiind mai apoi deportaţi.
În general cei din nordul Europei devin mai buni cetăţeni decât cei din sud. Cei mai bogaţi se stabilesc la ţară, cei săraci la oraş. Grecii sunt consideraţi cei mai leneşi, la fel italienii din sud. Italienii din nord însă par a fi buni muncitori, alături de elveţieni. Între 1821 şi 1900, Statele Unite au primit peste 19.000.000 de imigranţi. 5.000.000 de germani, 3 milioane de irlandezi, 3 milioane de englezi, 1.200.000 de scandinavi, un milion din Austro-Ungaria, un milion din Italia.
Evrei ruşi
Alţii au destine diferite. Karl Ritter e unul dintre aceştia. Fratele lui emigrase din Germania în Wisconsin şi reuşise să cumpere o fermă. Când a împlinit 8 ani, Karl a sosit şi el în Statele Unite. A bătut la porţile fermei fratelui său, dar nu i-a deschis nimeni. A intrat şi a găsit o familie necunoscută acolo, un bărbat şi o femeie, care i-au spus că fratele său vânduse ferma şi plecase. Karl a fost scos afară - a reuşit, după câteva săptămâni, să găsească de lucru la o altă fermă.
Peste 20 de ani a fost chemat în Wisconsin, unde a aflat că cei doi îi uciseseră fratele în ziua în care el sosise în Statele Unite.
Familie irlandeză
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu