Visul lui Bugsy-Flamingo Casino

Înainte de a demara operațiunile din Las Vegas, Benjamin “Bugsy” Siegel, născut în Brooklyn pe 28 februarie 1906, a construit un imperiu al infracţiunilor prin contrabandă, jocuri şi asasinate nemiloase. Deschiderea faimosului Hotel şi Cazino Flamingo, a fost primul pas făcut de acesta către un imperiu al gamblingului. Acest om a fost unul dintre creatorii Las Vegas-ului de astăzi.

Profil

Născut Benjamin Siegelbaum, la data de 28 februarie 1906, în Brooklyn, New York. Fiu al unor imigranţi evrei, Siegel a fost crescut în rău-famatul cartier Williamsburg, unde predominau bandele de infractori italiene şi irlandeze. În adolescenţă, a stors bani de la negustorii cu cărucioare din zona Lower East Side a oraşului New York. În 1918, Siegel a devenit prieten cu un huligan pe nume Meyer Lansky, iar împreună au înființat Bugs-Meyer Gang— o bandă de mafioţi evrei lipsiți de scrupule, ce operau un grup de asasini plătiţi cu numele de Murder Inc.

În timpul anilor 1920 liderul Mafiei Charles “Lucky” Luciano şi câțiva alţi gangsteri italieni s-au organizat într-un sindicat național. Numit Bugsy, datorită caracterului lui schimbător, Siegel a devenit un membru important al grupului de infractori nou format. Având drept scop să execute cât mai mulți dintre gangsterii veterani ai New York-ului, în 1931, Siegel a fost unul dintre cei patru asasini angajați să îl execute pe mafiotul sicilian Joe “the Boss” Masseria.

În 1937, Siegel a mutat locația afacerilor sale de contrabandă și gambling pe Coasta de Vest a SUA. Stabilit în California, acesta a organizat jocuri de noroc pe vase de croazieră aflate în larg și în diverse alte locații de gambling, în același timp, consolidând afacerile cu prostituția, traficul de narcotice și casele de pariuri, deja existente aici. În Beverly Hills, Siegel a păstrat stilul extravagant, cumpărând o proprietate și un palat, unde desfășura petreceri frecvente la care participau oameni importanți, interlopi dar și starlete ale Hollywood-ului.

La sfârșitul anilor ‘30, Siegel a început o relație cu actrița Virginia Hill. Aceștia au format un cuplu strident, cunoscut atât pentru natura lui violentă cât și pentru imaginea strălucitoare. În 1945, cei doi s-au mutat în Las Vegas, unde Siegel a început să lucreze la visul său de a construi o Mecca a gamblingului în deșertul Nevada. Având finanțare de la sindicatul de est al mafioților, construcția lui Casino & Hotel Flamingo a început sub supravegherea lui Siegel.

Las Vegas

Las Vegas a fost pentru Siegel o a doua șansă de a se reinventa. În 1934 Siegel călătorise în sudul Nevadei împreună cu Moe Sedway, locotenentul lui Meyer Lansky, pentru a îndeplini ordinele lui Lansky de a explora operațiunile în desfășurare. Lansky l-a presat pe Siegel să îi reprezinte în proiectul lui Wilkerson din deșert, Flamingo. Cineva trebuia să vegheze asupra intereselor lor. Siegel, care îl cunoștea pe Wilkerson și care locuise cu acesta în Beverly Hills, era opțiunea evidentă pentru postul de om de legătură, dar acesta s-a infuriat. El nu dorea să facă parte din nicio operațiune care l-ar fi trimis înapoi în Nevada definitiv. Asta însemna să părăsească Beverly Hills și viața de playboy, pentru a îndura căldura din Nevada. Totuși, la insistențele lui Lansky, Siegel a fost de acord.

În primăvara lui 1946, Siegel s-a dovedit a fi folositor. El a obținut materiale de construcție de pe piața neagră. Astfel lipsurile postbelice care sabotau construcția nu mai reprezentau o problemă. La început Siegel părea satisfăcut să acționeze conform indicațiilor lui Wilkerson. Dorința lui de a învăța despre acest proiect a devenit o prioritate față de viața lui de sportiv. A supus agresivitatea acestuia. Sub tutelajul lui Wilkerson, Siegel a jucat rolul elevului și a învățat cum se construiește o întreprindere. Rolul nu a fost ușor. Probabil că, fiind depășit de mentorul său și datorită fricii de a nu fi umbrit de acesta, Siegel a început să devină intimidat si paranoic. A început să îl invidieze pe Wilkerson pentru talentul și viziunea de care acesta dădea dovadă.  O dată cu trecerea timpului, admirația gansterului se dezintegra în invidie nebună. Siegel a revenit la rolul său familiar: importantul. Acesta a început să ia decizii fără acordul lui Wilkerson, informând echipa de lucru că Wilkerson l-a desemnat pe el să conducă operațiunea. Siegel a ordonat efectuarea unor schimbări care erau în conflict cu planurile de construcție.

Problema a ajuns la final când Siegel a cerut o mai mare implicare în proiect. Pentru a ține proiectul în viață, Wilkerson a fost de acord ca Siegel să supravegheze hotelul în timp ce el păstra controlul asupra tuturor celorlalte lucruri.

În luna Mai 1946, Siegel a decis că această învoială trebuia să fie schimbată și el trebuie să dețină controlul în Flamingo. Cu Flamingo, Siegel credea că va aproviziona industria jocurilor de noroc cu cele mai bune băuturi și mâncăruri și cele mai bune distracții la prețuri rezonabile. El credea că toate aceste avantaje vor atrage nu numai gambleri grei ci și mii de turiști dispuși să piardă 50$ sau 100$. Siegel s-a oferit să cumpere participarea creativă a lui Wilkerson cu acțiuni – încă 5 procente din proprietatea în funcționare (lucru pe care mai târziu Siegel l-a negat). La data de 20 Iunie 1946, Siegel a înființat Nevada Project Corporation of California și s-a autodesemnat președintele acesteia. Era, de asemenea, și acționarul majoritar al operațiunii, ceea ce îi făcea pe toți ceilalți simplii acționari (William Wilkerson a fost în cele din urmă constrâns să vândă toate părțile sale din Flamingo, prin amenințarea cu moartea și pentru un timp s-a ascuns în Paris). Din acest moment Flamingo a fost condus de sindicat.

Flamingo Hotel & Casino

Siegel a început să cheltuie nesăbuit. El a cerut cea mai frumoasă clădire pe care banii o pot cumpăra, dar într-o perioadă cu lipsuri cauzate de război. Fiecare baie a hotelului cu 93 de camere avea propriul sistem de canalizare (cost: 1.150.000$); au fost comandate mai multe toalete decât era necesar (cost: 50.000$); datorită modificărilor sanitare camera boilerului era acum prea mică și a necesitat mărire (cost: 113.000$); Siegel a comandat o bucătărie mai mare (cost: 29.000$). Pe lângă depășirile de buget au apărut și probleme cu contractori necinstiți și constructori neplătiți. Ziua livra camioane de materiale pe piața neagră, noaptea aceeași marfă era furată și revândută lui Siegel peste câteva zile. Deoarece costurile au crescut, Siegel a început să aibă cecuri neacoperite. Până în Octombrie 1946 costurile au fost depășite cu aproape 4 milioane $. În primăvara lui 1947, Flamingo a ajuns la costuri de peste 6 milioane $.

Primele indicii ale problemelor ce aveau să vină au apărut la începutul lui noiembrie 1946. Sindicatul a emis un ultimatum: furnizează dovezi contabile sau plătește finanțarea. Dar producerea unui bilanț a fost ultimul lucru pe care Siegel a vrut să-l facă. Dupa cum sindicatul a refuzat să îl ajute, Siegel a început o campanie de strângere de fonduri. El a vândut acțiuni neexistente. Siegel se grăbea să termine construcția. A dublat forța de muncă, crezând că proiectul poate fi terminat în jumătate din timpul scontat. Dar aceasta a provocat mai multe costuri, cheltuieli ce au început să crească rapid. Siegel a plătit timp peste program și ture duble. În unele cazuri oferea bonusuri pentru respectarea termenelor limită pentru a mări productivitatea. Până la sfârșitul lui noiembrie lucrarea era aproape terminată. În concluzie, cu un buget inițial de 1.5 milioane de dolari, construcția proiectului s-a dovedit a fi o problemă din moment ce costurile au depășit suma de 6 milioane de dolari.

Fiind sub presiune și dorind ca hotelul să producă bani, Siegel a schimbat data deschiderii de la 1 Martie 1947după cum stabilize inițial Wilkerson, la prima zi după Crăciunul anului 1946.

În timp ce localnicii au blocat intrările, au apărut și câteva celebrități. În ciuda vremii neprielnice, au apărut o mulțime de clienți. Printre celebritățile prezente amintim pe June Haver, Vivian Blaine, George Raft, Sonny Tufts, Brian Donlevy, și Charles Coburn. Aceștia au fost întâmpinați de zgomot de șantier și un hol drapat cu cârpele pătate ale decoratorului. Primul aer condiționat al deșertului ceda regulat. În timp ce mesele de joc erau pregătite, camerele luxoase care ar fi trebuit sa îmbie clenții să ramână și să joace mai mult timp nu erau terminate. După două săptămâni mesele de joc din Flamingo înregistrau pierderi de 275.000 $ și întreaga operațiune a fost închisă la sfârșitul lui ianuarie 1947. Implorându-i pe șefii mafiei însă, Lansky a obținut o prelungire pentru Bugsy. După ce a primit o a doua șansă Bugsy a luat măsurile necesare pentru a transforma Flamingo într-un succes. Cu toate acestea, până când profitul a început să se îmbunătățească, șefii mafiei se săturaseră de așteptat.

Lansky a devenit furios din cauza acestei trădări când s-a descoperit că multe dintre costurile suplimentare erau cauzate de furturile și managementul defectuos al lui Siegel. În seara de 20 iunie 1947, Siegel a fost ucis cu brutalitate de o ploaie de gloanțe ce au pătruns prin fereastra sufrageriei sale. În acest timp, trei dintre grupurile de adepți ale lui Lansky au pătruns în hotelul Flamingo și au declarat preluarea acestuia. Deși Lansky a negat că ar fi părtaș la această lovitură, este puțin probabil ca Siegel să fi fost executat din ordinul sindicatului.

Flamingo Casino a avut un buget initial aproximat de 1.5 milioane $, iar costul final a depășit 6 milioane de dolari.

Sursa : http://www.casinoinside.ro/?p=6454